un suflet nobil

iaca o mostra de bunatate pe pretoria.com :
"[...] Va multumesc inca o data si sa dea d-zeu ca cei care lovesc, jignesc si isi abandoneaza aproapele sa fie vazuti si pedepsiti dupa suflet."

super tare!
... ca sa li se mai inmoaie inima la cate unul pe aici!

Zbucium si suferinta...din suferinta s-a nascut amorul,din sacrificiul acelui suflet nobil, din dorul si patima care i-au acaparat viata au iesit stiluri nemuritoare, adevãrate epopee închinate patriei, naturii si dragostei.

Eminescu acest poet fara pereche...

La Eminescu dragoste este senzualã, pribeagã, de pasiune.

Dragostea este spontana si de moment insa totalã si se epuizeazã în întregime pe o singurã împrejurare reluatã continu.

Din lacrimi au izvorat cele mai dulci poeme eminesciene:"O lacrimai tremura in glas si graiul lui e un suspin."

Clepsidra timpului si-a picurat usor nisipul; viata sa plina de sacrificii i-a umplut sufletul de gingasie exprimatã în versuri de mare amploare, cãci: "când inima-ti frãmântã/ Doruri vii si patimi multe.../ Toate cer intrare-n lume,/ Cer vestmintele vorbirii".

O viata zbuciumatã a sãdit în acel suflet dor de moarte;

I-a înãbusit de timpuriu dorinta de viata si optimismul;

L-a rãpit lumii mai devreme, dar tot ea l-a înaltat pe soclul nemuririi.

Eminescu spui, dor si dragoste,natura feericã zici.

Rostindu-i numele Eminescu, sufletul ti se inundã de cãldurã si candoare, apare aceea "strigare"catre intreaga lume...dorinta eterna, vrei parcã sã spui lumii întregi cã poezia lui ti-a sensibilizat existenta.

Când spui Eminescu parcã îti trezeste în auz solemne stihuri din "Luceafãr" ce i-au caracterizat viata: "Ci eu în lumea mea mã simt/ Nemuritor si rece".

"Vremea trece, vremea vine", totul moare si iar se naste, el "biet chip de lut", a trecut pragul eternitãtii rãmânând unic.

"Suflet nemuritor "pentru eternitate va rãmâne un strãlucitor "Domn al noptii" mai mult de un veac, ne-a fermecat prin poezia sa, prin înãltãtoarele ei idei, sentimente, prin mesajul ei de adâncã umanitate, prin sublima si inegalabila ei frumusete artisticã.

Eminescu va strãluci de-a pururi. cãci el este însusi "Luceafãrul nemuritor"


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Si din falnica suflare
Mii de lacrimi de cristal
Pe obrazu-ti cade dulce
asemeni unor izvoare mandre
si din totul ce acuma nimica pare
caci sclipire numai e
si nici iubire pasionala
caci acuma totul moare
asta este doar o suflare!~
si apus in mii de plangeri
s-aud clopote de inger
ce veninda pe carare
inca un suflet nobil moare
si il iau si-l duc ascuns
si-l fac sfant
printre sfintii morti de mult
Aceasta este o micuta completare a operei tale te rog nu te supara pentru ca am adaugat un pic !~

daca te oferi sa aperi tu, tocmai tu, pe cei transformati in capre ca ar indrazni a glasui altfel decat "verde, verde, minunat, frumos, fara cuvinte, verde, verde, minunat, frumos...verde.."

pentru asta ma inclin

nu stiu daca Sancho are suflet nobil sau e doar lucida.
(incerc sa-i dau laurii jos de pe frunte) :)

Fa o pauza si gandeste cool...Nu compara comunismul, proiect ce ti-a indoctrinat gandirea si ti-a paralizat libertatea de alegere cu adevarul usor de verificat de-acum...Nu renega adevarul doar pentru a pastra o pozitie de om de litere neutral , cu suflet nobil...

Dumnezeu s-o odihneasca!
Suflet nobil!

Era odata un batran care nu fusese niciodata tanar. De fapt, in toata viata sa nu invatase sa traiasca. Si neinvatand sa traiasca, nu reusea nici sa moara.
Nu avea sperante, nici nelinisti; nu stia nici sa planga, nici sa rada.
Nimic din ce se intampla in lume nu-l indurera, nici nu-l mira. Isi petrecea zilele lenevind pe pragul cabanei sale, fara sa arunce o privire macar catre cer, imensul cristal albastru pe care, si pentru el, Domnul il stergea in fiecare zi cu vata moale a norilor.
Unii trecatori ii mai puneau intrebari. Era atat de nins de ani ca lumea il credea foarte intelept si incerca sa se imbogateasca din experienta sa de sute de ani.
”Ce trebuie sa facem pentru a fi fericiti?”
”Fericirea e o nascocire a prostilor”, raspundea batranul.
Treceau pe acolo si oameni cu suflet nobil, doritori sa fie de folos aproapelui.
”In ce fel ne putem sacrifica pentru a-i ajuta pe fratii nostri?”, il intrebau ei.
”Cel care se sacrifica pentru omenire e un nebun”, raspundea batranul cu un ranjet sinistru.
”Cum ne putem indruma copiii pe calea cea buna?”, il intrebau parintii.
”Copiii sunt niste serpi”, raspundea batranul. ”Nu te poti astepta de la ei decat la muscaturi veninoase.”
La batranul pe care toti il credeau intelept, veneau si artistii si poetii. ”Invata-ne sa ne exprimam sentimentele pe care le avem in suflet”, ii spuneau ei.
”Ati face mai bine sa taceti”, mormaia batranul.
Incet, incet ideile lui rele si triste, incepura sa influenteze lumea. Din coltul sau posomorat, unde nu cresteau flori si pasarile nu cantau, Pesimism, (caci acesta era numele batranului cel inrait) sufla un vant inghetat peste bunatate, peste iubire, peste generozitate care, atinse de acea suflare de moarte, se ofileau si dispareau.
Toate acestea nu-i placeau deloc Domnului care hotari sa faca ceva. Chema un copil si-i spuse:
”Du-te si da-i un sarut acelui biet batran.”
Copilul asculta. Cuprinse cu bratele lui gingase si grasute gatul batranului si-i dadu un sarut umed si zgomotos pe fata lui zbarcita.
Pentru prima oara, batranul se mira. Ochii lui tulburi se inseninara dintr-o data. Caci nimeni nu-l mai sarutase pana atunci.
Astfel deschise ochii spre viata, iar apoi muri, zambind.

Uneori, intr-adevar, ajunge un sarut. Un ”Te iubesc”, chiar si doar soptit. Un ”Multumesc”. O apreciere sincera. Este atat de usor sa faci fericit pe cineva. Atunci, de ce nu o facem?

suflet nobil al cafenelei:)

Treaba asta a ta... cu durerea altora, ca un pretext, de fapt, pentru a arata...iar si iar... ce suflet nobil si mare ai tu, imi duhneste. Marile dureri ori marile gesturi salvatoare nu se trambiteaza in piata publica, nu se bat cu pumnu in piept. Asta inseamna demnitate si umilinta in fata Soartei... a Vointei Lui. Altfel, prima se numeste bocitoare platita, ailalta... publicitate. Dar in spatele umilintei programatice se ascunde, de regula, o urieseasca vanitate. Am renuntat de mult sa mai fiu impresionat de cersetorii din drumurile mele, ce speculeaza tocmai fibra miloasa a oamenilor. Oare te doare pana-n vintre si moartea acelui tanar, handbalistul de 26 de ani, injunghiat in Ungaria? Eu asa sunt. Parca ma doare mai tare moarea cuiva sanatos, decat a unuia care nu mai are vreo sansa. Chiar daca orice viata e importanta. Insa... prea multa bocet la capataiul cuiva, mie nu-mi spune "Femeie, iata Fiul Tau"... ci... "Vedeti ce lacrimi am in mine... cat suflet impovarat de durerea lumii?"... Da...sigur... si-un cal cu vasle...

si eu te iubesc,suflet nobil si bun.

Sa ne traiesti.

Cu drag Geta.

La Multi Ani suflet nobil...!
Sa fii sanatoasa, fericita si tot ce iti doresti sa se implineasca!

Remarc dorinta arzatoare de a nu va plange domnule, sunteti un suflet nobil precum am vazut de la intaia privire care doar prin necesitatea situatiunii este nevoit sa dezvaluie asa detalii intime.

Acum fetele, micile printese au nevoie de protectia si gingasia dumneavoastra cu atat mai mult ca nu care cumva vreun mocofan a veni sa le vrajeasca.

poetii au suflet nobil,au rabdare,tact,o ratiune indescifrabila.Ei vad dincolo de aparente , sunt tandri si critici in acelasi timp , simpli si sofisticati .Ceea ce-i diferentiaza de ceilalti e ca sunt tandri cu cei din jur si critici cu ei , simpli cand vine vorba de material si sofisticati spiritual.Ei nu critica , judeca , pun intrebari fara sens.Poeti nu sunt aceia ce judeca din prisma viziunii lor , doar fiindca se dovedesc a deveni constienti de harul lor si de faptul ca Dumnezeu i-a inzestrat cu ceva mai mult.Poeti sunt aceia ce inteleg ratiunea poporului si o accepta,care sunt mandri de inocenta toanta a oamenilor , care se opresc langa langa un copac rupt de furtuna cu melancolie , care inteleg viziunea lui Becali si o respecta , fiindca e viziunea unui OM , care admira faptul ca orice om are dreptul in LUME sa editeze o carte doar fiindca simte ca are ceva de spus.Acela care intelege ca acea carte poate va face furori caci ea vizeaza o perspectiva comuna a societatii.Un poet nu spulbera visele nimanui si nici nu indrazneste sa le cenzureze ,doar fiindca crede ca e avizat sa o faca.Un poet critica sub forma "Noi" caci el stie ca si el e un OM , cu altfel de versuri decat ale celorlalti .El promoveaza visele altora . Vorbeste taranului pe limba lui fara sa scuipe in urma ci avand inima plina de zambet.Poet e acela ce intelege tainele,principiile , neregulile , si filozofia Universului si in primul rand a OMULUI.Iar odata ce a facut asta ...EL intelege ca omul are nevoie de vise urmate de succese!Apreciaza curajul , perseverenta,limba fiecaruia ..Intotdeauna vor fi perceptii diferite de ale lui , dar le va respecta , fiindca stie ca doar prin respect va primi respect pentru operele sale.Astfel , el isi respecta propriul eu liric .

inca nu am chef sa-mi fac temele asa ca il citez pe un concafegiu:

"ciudat este ca... - de simply_rux la: 01/07/2009 19:42:30
poetii au suflet nobil,au rabdare,tact,o ratiune indescifrabila.Ei vad dincolo de aparente , sunt tandri si critici in acelasi timp , simpli si sofisticati .Ceea ce-i diferentiaza de ceilalti e ca sunt tandri cu cei din jur si critici cu ei , simpli cand vine vorba de material si sofisticati spiritual.Ei nu critica , judeca , pun intrebari fara sens.Poeti nu sunt aceia ce judeca din prisma viziunii lor , doar fiindca se dovedesc a deveni constienti de harul lor si de faptul ca Dumnezeu i-a inzestrat cu ceva mai mult.Poeti sunt aceia ce inteleg ratiunea poporului si o accepta,care sunt mandri de inocenta toanta a oamenilor , care se opresc langa langa un copac rupt de furtuna cu melancolie , care inteleg viziunea lui Becali si o respecta , fiindca e viziunea unui OM , care admira faptul ca orice om are dreptul in LUME sa editeze o carte doar fiindca simte ca are ceva de spus.Acela care intelege ca acea carte poate va face furori caci ea vizeaza o perspectiva comuna a societatii.Un poet nu spulbera visele nimanui si nici nu indrazneste sa le cenzureze ,doar fiindca crede ca e avizat sa o faca.Un poet critica sub forma "Noi" caci el stie ca si el e un OM , cu altfel de versuri decat ale celorlalti .El promoveaza visele altora . Vorbeste taranului pe limba lui fara sa scuipe in urma ci avand inima plina de zambet.Poet e acela ce intelege tainele,principiile , neregulile , si filozofia Universului si in primul rand a OMULUI.Iar odata ce a facut asta ...EL intelege ca omul are nevoie de vise urmate de succese!Apreciaza curajul , perseverenta,limba fiecaruia ..Intotdeauna vor fi perceptii diferite de ale lui , dar le va respecta , fiindca stie ca doar prin respect va primi respect pentru operele sale.Astfel , el isi respecta propriul eu liric ."

merita sa-l promovez si aici pe simply rux:

ciudat este ca... - de simply_rux la: 01/07/2009 19:42:30
poetii au suflet nobil,au rabdare,tact,o ratiune indescifrabila.Ei vad dincolo de aparente , sunt tandri si critici in acelasi timp , simpli si sofisticati .Ceea ce-i diferentiaza de ceilalti e ca sunt tandri cu cei din jur si critici cu ei , simpli cand vine vorba de material si sofisticati spiritual.Ei nu critica , judeca , pun intrebari fara sens.Poeti nu sunt aceia ce judeca din prisma viziunii lor , doar fiindca se dovedesc a deveni constienti de harul lor si de faptul ca Dumnezeu i-a inzestrat cu ceva mai mult.Poeti sunt aceia ce inteleg ratiunea poporului si o accepta,care sunt mandri de inocenta toanta a oamenilor , care se opresc langa langa un copac rupt de furtuna cu melancolie , care inteleg viziunea lui Becali si o respecta , fiindca e viziunea unui OM , care admira faptul ca orice om are dreptul in LUME sa editeze o carte doar fiindca simte ca are ceva de spus.Acela care intelege ca acea carte poate va face furori caci ea vizeaza o perspectiva comuna a societatii.Un poet nu spulbera visele nimanui si nici nu indrazneste sa le cenzureze ,doar fiindca crede ca e avizat sa o faca.Un poet critica sub forma "Noi" caci el stie ca si el e un OM , cu altfel de versuri decat ale celorlalti .El promoveaza visele altora . Vorbeste taranului pe limba lui fara sa scuipe in urma ci avand inima plina de zambet.Poet e acela ce intelege tainele,principiile , neregulile , si filozofia Universului si in primul rand a OMULUI.Iar odata ce a facut asta ...EL intelege ca omul are nevoie de vise urmate de succese!Apreciaza curajul , perseverenta,limba fiecaruia ..Intotdeauna vor fi perceptii diferite de ale lui , dar le va respecta , fiindca stie ca doar prin respect va primi respect pentru operele sale.Astfel , el isi respecta propriul eu liric .