comentarii

nu sint atitia ochi pe pamint cita frumusete in jur


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cum ma simt cind merg in Romania? - de LMC la: 24/03/2004 17:55:19
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Desi sint in America de 19 ani inca nu mi-a iesit din singe traditia Romaneasca sau mai bine zis cultura cu care am crescut. Venita de la virsta de 13 ani ai crede ca sint "americanizata" ca nu-mi pasa de Romania sau de cei din ea, dar adevarul este ca inca nu mi-am uitat tara.

Prima data cind am mers in Romania a fost in '96 apoi am mers din nou in '97, am mai fost in '02 si mai recent am fost asta iarna. De fiecare data cind am mers am fost socata de unele lucruri iar altele m-au impresionat. Socul intotdeauna apare cind am de-a face cu oameni care se ocupa cu publicul (vinzatoare, administratori din banci etc.). nivelul de "customer service" din Romania este egal cu zero sau mai bine zis in minus. Foarte rar cind intilnesti persoane amabile sau zimbitoare sau care sint dedicati serviciului pentru care sint platiti sa-l faca. Apoi, ce sa mai spun, majoritatea oamenilor vor sa te insele intru-un fel sau altul. Minciuna si coruptia sint cele mai distrugatoare plagi a Romaniei.

Ceea ce ma impresionat in schimb este frumusetea cruda a tarii, frumusete care daca oamenii din Romania ar sti sa o aprecieze ar fi recunoscuta in toata lumea. Din pacate mizeria si gunoaiele de pe strada distrage ochiul de la aceste frumuseti.

In 2002 si 2003 am avut prilejul sa merg si prin tarile din vecinatatea Romaniei. Am mers in Ungaria, Austria, Slovakia, Italia, si Elvetia. Binenteles nivelul Romaniei in ce priveste curatenia este sub orice critica, ca sa nu mai spun despre sosele, organizarea oraselor si mentinerea business-urilor. Parca Romania a ajuns sa fie coada Europei. Nu degeaba Francezi isi bat joc de noi de parca am fi toata tara o natie de tzigani.

Si pentru cei care vor sa stie care este diferenta intre a trai bine in Romania si a trai bine in America vreau sa le spun ca diferenta din pacate este in nivelul de onestie si munca. In Romania este foarte greu sa-ti faci o viata buna fara ca sa nu minti, fara ca sa nu inseli sau sa calci legea, in America este invers. Aici daca esti onest si-ti faci treaba cum trebuie ajungi departe. Totul depinde de tine si de vointa ta, si binenteles aici poti sa-ti vezi rodul munci. In America se munceste mult, dar asta a facut America puterea numarul unu. A munci, chiar daca muncesti la curatenie sau la stiu eu ce munca care in Romania este clasificata mai jos, este o onoare. Cunosc oameni care au inceput de la nimic, facind curatenie cum s-ar zice, si acum sint milionari. Binenteles nu poti face nimic peste noapte, dar incetul cu incetul poti ajunge departe.

Sint mindra ca sint Romanca, dar multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi pentru ca sint in America, si pentru toate binecuvintarile care mi le-a dat mie si familiei mele, si doresc sa pot sa-mi impart binecuvintarile si cu alti oameni care inca nu au avut prilejul sa simta binecuvintarile acestea.
mya - de nasi la: 10/10/2004 01:45:42
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
si eu cred ca totul se trage din educatie. in fond, cu totii devenim adultii care ne invata parintii si societatea ca "e normal" sa fim. daca "odorul" mamei de 1,85 asa a fost invatat (prin exemple de genul, masculului in casa ii este permis x,y si z, iar femela - sora cu pricina - trebuie sa "stea dreptzi") normal ca asta va fi atitudinea. in copilarie-pubertate-adolescenta, baiatul sta cu tatica si ia exemplul lui, invata sa exploreze cu maiestrie canalele sportive; fetitza cu mamica, invata sa spele vase, sa gateasca...
cit despre mama in cauza, ai ales tipul clasic al mamei romance. si nu uita insa ca si aceasta "mama romanca" este si ea mai intii de toate femeie. din pacate, una din acele multe femei care au ales sa-si verse naduful pe generatia urmatoare. fiica - las' sa vada si ea pe pielea ei ce-am trait eu ca sa nu fiu singura care a avut de inghitit, baiatul - il cresc sa ma razbune, sa trateze si el alte femei cum m-a tratat taica-su pe mine.... sa nu deschida usa femeii, sa nu-si spele cana de cafea, sa nu respecte macar munca femeii ca daca ea tocmai a dat cu aspiratorul el sa intre linistit cu pantofii murdari in casa... trebuie insa sa iti dai seama ca aici nu este o alegere facuta in mod constient, ci pur si simplu o reactie umana - nu intru in amanunte pt ca ar trebui sa fac o intreaga analiza psihologica. si iti dau dreptate, nu gasesti mentalitatea asta in 100% dintre familiile romane dar este o mentalitate care predomina INTR-O PROPORTIE INGRIJORATOR DE MARE PT MILENIUL IN CARE TRAIM.

in privinta "occidentului" vreau sa te corectez putin si sper sa nu te superi. eu vorbesc din experienta mea, tu din a ta... aici cind faci copii asta inseamna o cheltuiala fantastica. in marea majoritate cuplurile pun bani deoparte dinainte, pentru a face fata diminuarii inevitabile a cistigului lunar/ sau saptaminal. daca mai au de platit si un mortgage la casa, atunci lucrurile se mai complica putin: rata la banca trebuie achitata la termen, fara discutii si scuze, sotia nu mai merge la serviciu deci nu mai aduce bani in casa, copilul are nevoie de scutece, de hainute, citeva luni de zile mai merge cum merge, pe urma are nevoie de formula, de papica speciala pt bebelusi - ca nu poti sa-i dai ce maninci tu, sistemul lui digestiv nu face fata si ajungi cu el la doctor - alti bani alta distractie. la doctor oricum ajungi din cind in cind - ca inca n-am auzit de baba frumoasa si copil cuminte (si sanatos tun pe deasupra). mincare gata preparata se poate cumpara ca e destul de ieftina intr-adevar, dar cu mincatul la restaurant.... nu chiar asa de des cit ai lasat tu sa se inteleaga. apoi creste copilul / sau copiii, femeia se intoarce la serviciu, insa cheltuielile sunt la fel de mari. legislatia pur si simplu nu permite ca un copil sub 14 ani sa fie lasat singur in casa, fara supravegherea unui adult. cei care fac greseala asta se trezesc cu vizita din partea celor de la children wellfare...se apeleaza de cele mai multe ori la baby sitter, la ajutorul bunicilor - insa numai citeva ore pe zi pt ca majoritatea parintilor isi trimit copiii la gradinita (si asta costa destul de mult) de dimineata pina la amiaza. marea majoritate a parintilor opteaza pt gradinita pt ca acolo copilul se pregateste pt scoala, invata sa numere, sa adune, sa inmulteasca, si sa citeasca, dar cel mai important: face primii pasi in viata, INVATA SA FIE SOCIABIL, invata sa interactioneze cu alte fiinte umane de ambele sexe, fiecare cu personalitatea proprie si isi insuseste de la o virsta frageda comportamente adecvate, iar asta e un lucru de pret. de cite ori nu vedem in familiile din romania copii care se tem pina si de rudele mai departate pe care le vad mai rar, daramite de altii? ii intraba cineva cum ii chiama si citi ani au - pun ochii in pamint, ii intreaba ce au invatat la scoala si nu raspund sau bilbiie ceva fara nici o urma de indrazneala in glas, iar daca e sa recite o poezioara dau in lacrimi (cazuri nu chiar atit de rare). parintii respectivi se ascund dupa scuza ca sunt timizi saracutii - de parca asta ar fi un atribut chiar atit de pozitiv, cind stim cu totii ca timiditatea nu te ajuta in viata, nu te ajuta in cariera, nu aduce nimic bun! si cind spun "saracutii" nu o fac pe ton ironic, ci o spun pt ca acesti copii nu au beneficiat in primii ani ai vietii lor de contact uman divers sub supravegherea unor persoane calificate care sa-i indrume (ca stim cu totii ce fel de oameni au grija de copii in majoritatea creselor si gradinitelor din romania, mai ales cele de stat) - nu vor fi pregatiti sa faca fata vietii adevarate de dincolo de umbrela parintilor si cele mai importante lectii de viata pt ei vor fi limitate la unicul exemplu al parintilor - care de prea multe ori e similar celui pe care l-ai amintit tu.

dar revenind la familia occidentala: tinerii parinti in general iau decizii in cunostinta de cauza, de cele mai multe ori se pregatesc pt copii, dar ca peste tot in lume exista si acel neprevazut - caz in care, se apeleaza si aici la ajutorul familiei extinse, al statului, etc. dar cind vine vorba de relatia barbat-femeie, pur si simplu este o alta mincare de peste. cu sau fara copii, barbatul respecta femeia cu care a ales sa-si imparta bucuriile si tristetile vietii. o sustine in deciziile pe care ea le ia fata de cariera - nu pretinde de la femeie sa stea acasa toata viata daca ea nu vrea si nici nu hiriie nici miriie ca daca ea vrea sa stea citiva ani sa creasca copiii atunci numai el are drepturi in casa pe motiv ca el merge la serviciu! si indiferent daca femeia munceste sau nu, barbatul de aici o ajuta in treburile casnice pt ca n-a fost crescut cu ifose si pretentzii de a avea acasa "servitoare neplatita" si MAI ALES PT CA pregatirea mesei, dereticatul, spalatul vaselor si alte treburi casnice facute impreuna, reprezinta atit pt femei cit si pt barbati un timp pretios pe care femeia si barbatul il petrec impreuna isi comunica unul altuia dorintele, gindurile, bucuriile si nemultumirile de peste zi, isi fac planuri de viitor si se sfatuiesc fara ca unul sa trebaluiasca in casa pentru amindoi iar celalalt sa fie tratat ca un pasha.
#24591 (raspuns la: #24563) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da' de ce-as face-o? - de maan la: 10/10/2005 20:40:57
(la: De ce sa scriu? Ba de ce n-as face-o...)
cand simt ca mor scriu, cand simt ca-s deja-n drum spre dincolo si-mi caut rasuflarea alergand prin cuvinte.
nu scriu pentru nimeni, ci intru propria-mi gura de aer pe care doar asa o sorb, dislocand pete largi de cer.
cu "send" ma apropii de mine si-atunci aceea e clipa cand tac, eu insami sa fiu, ca sa-mi doresc mai apoi iar s-aleg cu rasuflarea taiata dupa un maine-n care vorbele-si cauta iara fagas intre mine si cer, rasfirandu-se, respirandu-ma.
demers egoist, tot ce-am scris ii pentru mine, halci uriase dintr-un eu trecut, indelung dumicat, pe care mi le-ofer iar si iara in vazul acestei lumi cari izbucneste pe-alocuri 'ce frumos!' au "nu pricep!", ori "ce daca?"...
nimic din ce sunt nu-i frumos daca-i scris, e pielea de pe sarpe ce slobod, ca sa-mi ramana frumusetea-nlauntru pentru acei cativa ochi ce-au stiut sa priveasca si-n fata carora ma-nclin cu duiosie, respect si-umilinta.
ce greu ii s-ajungi pana la inima oamenilor, cand tot ce le poti oferi ii praful de pe toba.
cu ce dezgust te privesc ei atunci si cu cat dispretz dezaproba ce nu stiu, ce n-au vazut si n-or sa priceapa vreodata!

cand nu vezi frumusetea din jur, zic inteleptii, cearta-te cu ochii tai.
lascar barca - de jeniffer la: 16/03/2006 13:15:55
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
mintea umana nu are nevoie de aceste idei cind nu sint adavarate si vor sa treaca pentru.cred ca ar fi mai bine ca aceasta imparatie atit de frumos descrisa de scriitorii religiei sa fie cautata pe pamint,in frumusetea naturii,in constanta si achizitia sentimentelor si sansatiilor bune,in speranta fericirii.nu reusesc sa imi inchipui ceva de mine dupa moarte orice as gindi.
#111661 (raspuns la: #111646) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anonimule, - de PROUDFRECKLED la: 12/06/2006 16:41:06
(la: SINUCIDEREA...am nevoie de ajutor !!!!)
vad ca ne citesti, am sa-ti povestesc o intimplare ca sa constati chiar tu cit de putin important este aspectul exterior de care faci atita caz.
Anzi,asa-i spuneau prietenii . Da, avea prieteni si era inalt frumos si binefacut .Si nefericit.La douazeci de ani ,se izola tot mai mult de prieteni,se retragea in lumea lui.
- Fata visurilor tale nici macar nu-i frumoasa….spuneau prietenii.I-au virit sub ochi o fotografie in care ea ride, si caninii crescuti aiurea-i dadeau un aer de autentic vampir.O fata imatura si complexata care nici nu visa ca Anzi s-ar putut indragosti de ea.Ea se ducea singura la film, el astepta sa se stinga lumina sa se furiseze in sala obscura sa respire acelasi aer cu ea.Cind in cercul de tineri se juca volei si reusea sa-i paseze ei mingea… rosea si pironea ochii-n pamint.Timiditatea l-a impiedicat sa-i vorbeasca. Prietenii sesizind situatia grava s-au dus sa-i spuna ei.S-o implice in salvarea lui.Poate ca lucrurile ar fi putut evolua in bine daca ar fi existat un dram de comunicare,o scinteie care sa topeasca complexele asezonate cu morala de rigoare in care erau incorsetati amindoi.El n-a mai vrut sa astepte sa fie inteles,apreciat ,iubit asa cum bineinteles ca merita ca orisice suflet splendid in unicitatea sa.Prima incercare nu i-a reusit.Spitalizat si scapat de sub observatie a desprins o sirma din plasa metalica a patului cu care si-a pus capat zilelor.
Unii dintre noi la virsta maturitatii, raminem la fel de vulnerabili si dependenti,supusi gindirii magice inconstienti cit suntem de limitati .Anonimule trebuie sa cauti ajutorul unui specialist. Doar o terapie corect aplicata, concentrata direct asupra modului in care s-au organizat primele amintiri si sentimente in cursul copilariei tale poate fi eficienta.
Pentru ca parerile sunt impartite …egoism,lasitate ,eu cred ca indiferent ce duce acolo,in momentul sinuciderii este nevoie de un curaj nebun.

pentru alexandros - de casandra_radu la: 27/07/2006 20:12:15
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sa nu ai nici un regret! :) Criticile sau laudele pana la urma nici nu ne ingrasa nici nu ne slabesc. Ultima tentativa a fost deoarece am realizat ca nu pot exprima aceasta stare in cuvinte, oricate as spune si orice fel de cuvinte sau fraze as folosi, tot nu "acopera" iubiea, nici nu ar avea cum.
Nu cred ca-l poti iubi pe Dumnezeu daca nu iubesti mai intai o fiinta umana. Oricum, multi il "iubesc" pe Dumnezeu asa ca idee, poate au un fel de reprezentare a sa, ca ar fi pe undeva prin ceruri. Dar cand iubesti simti ca este peste tot, ca el e tot, ca nu exista nimic profan, totul este sacru. Iubind o alta fiinta, creatia sa, poti ajunge, prin acea iubire sa iubesti intreaga existenta. Cand iubeam, nimic nu-mi era strain, tot ce ma inconjura imi era drag, eu nu mai eram eu, eu ma pierdeam in intreg...nu stiu sa transpun asta in cuvinte.
Nu am sustinut ca-l iubesc. Il iubeam chiar si atunci. Tin minte foarte bine momentul in care mi-a spus. Timpul s-a oprit in loc atunci. Nu mai eram in stare sa gandesc nimic, am ramas cu privirea fixa multa vreme. Apoi m-am uitat la el si l-am simtit mic, chinuit.L-am luat in brate. Mi-a parut atat de rau pentru el ca nu e in stare sa fie fericit, ori sa fie cu ea, ori cu mine, ori cu alta ori singur pur si simplu. Am simtit compasiune si am itneles ca eu nu pot schimba nimic. Ceea ce nu am acceptat a fost sa continui o astfel de situatie.
Ce pot sa spun? Daca vreodata ar avea nevoie de mine, il ajut. In ce ma priveste, imi traiesc viata, e tot ceea ce am. Daca unii considera ca datorita faptului ca nu stau sa plang, sa sufar ca un caine, sa fiu deprimata..si mai stiu eu ce alte minuni de astea-considerand ca iubirea "neimplinita" presupune suferinta si chin iar in lipsa lor nu e iubire...Tin sa ii contrazic pe acesti oameni. Iubirea care te distruge nu e iubire, e poate pasiune, patima, posesivitate, nenorocirea de a te sti mic, inferior, abandonat.
Iubirea iti deschide ochii, iubirea iti arata frumusetea vietii si ceva din spiritul ei ramane mereu cu tine.
Iubirea nu are motivatii, e un mister. Iubirea conditionata de atentia celuilalt, de iubirea lui, de fidelitatea lui, aceea nu este iubire, este un gen de tranzactie "sufleteasca" - iti dau ca imi dai, nu-mi dai, nu-ti dau.
Eu nu i-am intors nici o clipa spatele, i-am spus adevarul despre ceea ce simt, ce cred si faptul ca nu voi continua o relatie "paralela". El a fost cel care mi-a intors spatele. Mi-ar place sa stiu ce mai face, daca ii este bine, dar nu-mi raspunde. Probabil ii este la fel de bine ca in trecut.
Ceea ce s-a intamplat a fost cat se poate de simplu. Ne-am vazut si ne-a luat cu tavalugul. I-am spus: Traieste clipa!..caci eu numai asta faceam, fara ganduri, fara temeri. El a inteles ca ar fi ok ceea ce facea. A avut "tentativa" de a pune capat celeilalte relatii, dar apoi, spre usurarea lui a gasit un pretext ca sa nu o faca, si anume ca eu nu as fi sigura pe sentimentele mele. Prea comod ca sa faca schimbari in viata lui anosta, a inceput sa bata campii ca totul a fost un vis. A ramas la relatia sigura, comfortabila, calduta. Asta fac majoritatea covarsitoare a oamenilor. Si intre acei oameni exista distanta aia sufleteasca de care vorbeam...si din pacate mai toate cuplurile sunt asa. Nu sunt impreuna din iubire, ci fiindca se simt ok, in siguranta, stiu la ce sa se astepte unul de la celalalt, nu exista riscuri, pericole..sigur, nu exista nici fiori..dar ca sa ai ceva ce merita trebuie sa fii curajos. Dar ei sunt lasi.

Una peste alta, viata continua! El a ales-o pe ea, eu am ales viata. Nu ai ce sa faci decat sa accepti ca persoana iubita nu te-a ales si sa mergi mai departe pe calea ta. Ma bucur ca am trait ceea ce am trait. Acum, cine stie ce se va mai intampla..nu-i asa ca viata e palpitanta? :)

#135964 (raspuns la: #135732) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 11/08/2006 00:50:10
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Cu ceva intarziere (vacanta), comentez pe conferinta asta interesanta.

Oricum, multi il "iubesc" pe Dumnezeu asa ca idee, poate au un fel de reprezentare a sa, ca ar fi pe undeva prin ceruri. Dar cand iubesti simti ca este peste tot, ca el e tot, ca nu exista nimic profan, totul este sacru. Iubind o alta fiinta, creatia sa, poti ajunge, prin acea iubire sa iubesti intreaga existenta.

Ai observat bine ca iubirea fatza de o persoana te apropie de Dumnezeu, te face sa-l vezi si sa-l simti peste tot.
Te-am mai citit si in vacanta si am observat ca te prezinti ca nefacand parte dintre cei ce cred in Dumnezeu cu convingere, ci dintre cei ce au o alta reprezentare a lui, una descrisa ceva mai sus.
Semanam cumva aici.

Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala(poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.
Cred ca am mai spus, iubirea dintr-o singura parte eu o vad ca obsesie.
Chiar daca nu se manifesta agresiv sau agasant cu persoana iubita, cel ce face o pasiune pentru care nu primeste nimic in schimb, mai degraba acopera o dorinta proprie de a-si exterioriza un sentiment latent. E o chestie cel putin egoista.
Dincontra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.
Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.

Iubirea iti deschide ochii, iubirea iti arata frumusetea vietii si ceva din spiritul ei ramane mereu cu tine.
Iubirea nu are motivatii, e un mister.


Sant de acord cu ce scrii aici.

Iubirea conditionata de atentia celuilalt, de iubirea lui, de fidelitatea lui, aceea nu este iubire, este un gen de tranzactie "sufleteasca" - iti dau ca imi dai, nu-mi dai, nu-ti dau.
Aici nu mai santem intru totul de acord.
Cam asta e. O tranzactie sufleteasca. iti dau pentru ca meriti si nu-ti dau daca nu meriti :)))
Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.

Asta fac majoritatea covarsitoare a oamenilor. Si intre acei oameni exista distanta aia sufleteasca de care vorbeam...si din pacate mai toate cuplurile sunt asa. Nu sunt impreuna din iubire, ci fiindca se simt ok, in siguranta, stiu la ce sa se astepte unul de la celalalt, nu exista riscuri, pericole..sigur, nu exista nici fiori..dar ca sa ai ceva ce merita trebuie sa fii curajos.
Aici iar ai dreptete.

Dar ei sunt lasi.

Sau nu lasi, ci loiali ...

Ma bucur ca am trait ceea ce am trait. Acum, cine stie ce se va mai intampla..nu-i asa ca viata e palpitanta? :)
Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.

Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...



"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#138528 (raspuns la: #135964) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de floarea de cires la: 15/11/2007 10:40:12
(la: Fara chip,fara nume)
sunt frumoasa..prin ceea ce sunt, pentru cei care au ochi sa-mi simta frumusetea.
Restul e relativ si tine de gust.
Iar pe net ma simt bine "fara chip si fara nume".
#256131 (raspuns la: #256129) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adeloida - de zaraza sc la: 12/01/2008 09:31:13
(la: Colt de suflet)
;) Reluam discutia: "cand in ochii mei numai era frumusete, ci doar numai tristete"
corect: cand in ochii mei nu mai era frumusete, ci doar numai tristete

in treacat fie spus, e pleonasm sa alaturi cuvintele doar si numai, pentru că inseamna acelasi lucru.

Fuga de responsabilitati e una si refugiul in noi insine e altceva...E cazul sa infrunti adevarul si sa faci deosebire intre ele.
Celui ce fuge mereu de responsabilitati nu-i mai ramane decat sa se refugieze in el insusi...

trei Doamne, si toti trei... - de cosmacpan la: 01/09/2008 09:44:32
(la: ora cocoşului)
"-Il plang pe Narcis, dar niciodata n-am stiut ca el era frumos. Il plang pe Narcis pentru ca de fiecare data cand se apleca deasupra apelor mele, eu puteam sa vad reflectata, in fundul ochilor lui, propria-mi frumusete."
poveste... - de cosmacpan la: 03/09/2008 14:02:05
(la: de unul singur........)
Alchimistul cunostea legenda lui Narcis, frumosul baiat care-si contempla zilnic frumusetea intr-un lac. Era atat de fascinat de el insusi ca intr-o buna zi a cazut in lac si a murit inecat. In locul acela, a aparut o floare care s-a numit narcisa.

Dar nu asa isi incheia Oscar Wilde povestirea. El spunea ca atunci cand a murit Narcis, au venit naiadele – zeitele izvoarelor si ale padurii – si au vazut lacul transformat dintr-unul cu apa dulce intr-unul ulcior cu lacrimi sarate.
- De ce plangi? au intrebat naiadele.
- Plang pentru Narcis, raspunse lacul.
- Ah, nu-i de mirare ca plangi pentru Narcis, continuara ele. La urma urmelor si noi am alergat mereu dupa el in padure, tu erai singurul care puteai sa-i contempli de aproape frumusetea.
- Dar Narcis era frumos ? intreba lacul.
- Cine altul poate sti mai bine decat tine ? raspunsera surprinse naiadele. La urma urmelor doar pe marginile tale se apleca el in fiecare zi.
Lacul ramase tacut o vreme. Intr-un tarziu, zise :
- Il plang pe Narcis, dar niciodata nu am stiut ca el era frumos. Il plang pe Narcis pentru ca de fiecare data cand se apleca deasupra apelor mele, eu puteam sa vad reflectata, in fundul ochilor lui, propria-mi frumusete.
(Alchimistul - Paulo Coelho)

PS: ce face Narcis daca seaca lacul, caci lacul a secat plangand pe Narcis...
Nu toate lacurile isi gasesc Narcisul si asteapta...
gabi dragule, in capul me - de SB_one la: 19/02/2004 17:28:04
(la: A emigra nu e in firea lucrurilor)
gabi dragule,

in capul meu e multa miscare si asta de multa vreme. Asta m-a ajutat sa ma simt bine oriunde si sa nu am probleme de perceptie pe care se pare ca tu le ai. Nu-tzi fa probleme insa; poate - cu putzina staruintza si cu trecerea timpului- vei ajunge sa intzelegi -de fapt ce se'nvirte in jurul tau si unde bat cuvintele unora.( vezi si comentariul tau la amicul plesu( cu "p" mic)

Cind faci teoria aia de mai sus (paralela la comentariul lui Plesu)incearca sa gindesti putzin la scara. Dupa ce citesti o carte, deschide bine ochii , vezi ce se'ntimpla in jurul tau si vezi ce ai intzeles.

Cind nu intzelegi, intreaba, baiatul tati, ca de-aia sintem noi pe aici

NB
intzeleg ca modul la care tu -amice -stii sa comentezi articolul depaseste putzin bunul simtz acceptat.

SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#10105 (raspuns la: #10079) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Asa departe, departe de topic! - de kradu la: 29/10/2004 03:41:06
(la: Alegerile in USA)
Washingtonul o capitala si ea, unde usile cladirilor sunt mai inale, unde aceleasi cladiri nu depasesc inaltimea de patru sau cinci etaje, adunata asa, impreuna, armonios cu istoria de 200 si ceva de ani intr-un univers unic, cu respect si multa frumusete in jurul faimoasei CASE ALBE!
Dar frumusetea acestor locuri e nu numai in arhitectura ori in umbara stejarilor a ciresilor japonezi sau zimbetul pasnic al trecatorului,
ci in puterea, simplitatea, si libertatea acestor locuri!
Pentru ca aici e intradevar un loc miraculos unde simti puterea, SIMTI LIBERTATEA, simti cum aceste spatii te fac sa fii mindru si curat, entuziastic si patriotic! Locul acesta "miraculos" nu poate niciodata umili pe nimeni, pentru ca este al nostru al tuturor locuitorilor planetei TERRA!
Vorbesc de locurile astea si gindesc ca NOROCOSUL ce va ocupa Casa Alba pentru urmatorii patru ani va simti si el acelasi lucru! Pentru ca aici nu sunt ziduri rosii si pieti rosii, pentru ca aici nu sunt ziduri cenusii si arcuri de triumf, pentru ca nimic nu e trufas si despotic pentru ca totul e deschis si liber!

....................
Politica e chestiunea care aduna aici la Washington reprezentanti si senatori! Balansul putrii intre executiv (presedinte),
judiciar (tribunalul suprem) si legislativ (senatul si camera reprezentantilor) e perfect!! Oricine ar fii presedinte, are puteri limitate si este raspunzator direct pentru actiunile lui!
Constitutia e subiectul preferat al juristilor si politicienilor si o discuta de 200 si ceva de ani, dar zilnic unde te aflii pe strada, la birou in magazin auzi cuvintul constitutie! Referirile la constitutie se fac des si precis! Curind aflii ca democratia trbuie aparata douazecisipatru de ore pe zii, asa ca .......incet te dumiresti ca Americanul e de fapt un revolutionar inascut luptind 24 de ore pe zii pentru democratie!
Ca oriunde (pentru ca se pare asta e in firea oamenilor) puterea e un miracol pentru care trebuie sa luptii! Binenteles politic! Asa ca mirajul puterii e nu numai al lui Putin si al lui Iliescu dar si alui Bush!
Bush vrea inca patru ani! Cu accentul texan si maniere de guvernator
de Texas nu poate sa placa protipendadei din capitala!
Pe de alta parte senatorurul Kerry e foarte plictisitor si m-a adormit odata tocmai cind vroiam sa-l ascult!
In opinia mea lupta asta electorla e:
Cei ce vor vota pentru Kerry o vor face pentru ca-l urasc pe Bush!
Cei ce vor vota pentru Bush o vor face pentru ca Kerry e plictisitor si de fapt nu spune niciodata nimic!
S-auzim numai de bine!
"K".











Pt. Adela - de Paianjenul la: 09/11/2004 11:26:14
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
”Este vorba despre o greseala cam de acelasi gen cu acea recunoscuta recent de biserica (mai precis, de biserica catolica) referitor la evolutia soarelui in sistemul solar.


- Nu mi se pare.

Da… atit Galileo Galilei cit si Giordano Bruno aveau dreptate. Nu stiu cit de convingatoare erau argumentele pe care puteau sa le aduca ei pe vremea aceea pentru a-si sustine concluziile stiintifice… dar astazi, faptul ca Pamintul se invirteste in jurul Soarelui este SI demonstrabilSI demonstrat… pentru ca dispunem de mijloace care fac posibila – dincolo de orice dubii - observarea respectivului fenomen astronomic…

Acest aspect nu se aplica la "teoria darwinista" care - pina una-alta - ramine tot un soi de CREDINTA bazata pe interpretari mai mult sau mai putin credibile ale unor date/informatii… interpretari asupra carora nici evolutionistii nu reusesc sa cada de acord… (cam in acelasi fel in care nici teologii diferitelor denominatiuni crestine nu pot sa cada de acord atunci cind e vorba de interpretarea textelor biblice…)…


"Poate nu ma crezi, dar vom dainui si vom vedea."

- Nu se stie ca pamintu'...

(Poate ca sint eu putin cam sceptic, dar...

probabilitatea ca teoria evolutionista sa fie demonstrata vreodata

mi se pare la fel de plauzibila ca si

probabilitatea ca noi sa ne mai aflam "prin zona" peste 500 de ani...)


"Nu e sufletul nemuritor?"

- Raspunsul meu la intrebarea de mai sus il gasesti aici:

http://www.cafeneaua.com/node/view/1245
(vezi #13614, by Paianjenul on Fri, 09/04/2004 - 21:08)






#28148 (raspuns la: #27922) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu ti se pare... - de (anonim) la: 10/11/2004 15:02:12
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pentru Păiangen.
“Da… atit Galileo Galilei cit si Giordano Bruno aveau dreptate. Nu stiu cit de convingatoare erau argumentele pe care puteau sa le aduca ei pe vremea aceea pentru a-si sustine concluziile stiintifice… dar astazi, faptul ca Pamintul se invirteste in jurul Soarelui este SI demonstrabil… SI demonstrat… pentru ca dispunem de mijloace care fac posibila – dincolo de orice dubii - observarea respectivului fenomen astronomic… “

Da, desigur, Galileo Galilei şi Giordano Bruno au avut dreptate. Cred că ei aveau argumente serioase în favoarea concluziilor lor ştiinţifice, odată ce nu au ezitat să-şi rişte viaţa pentru ele, adică pentru Adevăr. Iar mijloace pentru observarea fenomenelor astronomice au existat chiar şi cu 5-6 mii de ani în urmă, odată ce unele civilizaţii aveau deja cunoştinţe solide despre mişcarea corpurilor cereşti, reuşiseră să calculeze cu exactitate durata anului solar. Cum ar fi putut s-o calculeze, neştiind ce este, de fapt, anul – perioada de rotaţie a Pământului în jurul Soarelui. Prin urmare, păgânii, dispreţuiţi de unii atât de tare, ştiau că Pământul se roteşte în jurul Soarelui. Iar creştinii nu ştiau.

"teoria darwinista" …pina una-alta - ramine tot un soi de CREDINTA bazata pe interpretari mai mult sau mai putin credibile ale unor date/informatii… interpretari asupra carora nici evolutionistii nu reusesc sa cada de acord… (cam in acelasi fel in care nici teologii diferitelor denominatiuni crestine nu pot sa cada de acord atunci cind e vorba de interpretarea textelor biblice…)… “

Vezi tu, dragă Păiangenule, că ştiinţa este un proces care dureză în timp. Apar ipoteze… autorii sunt obligaţi să aducă în favoarea lor argumente serioase, să le fondeze pe un număr suficient de mare de fapte certe. Apoi, dacă ipoteza este suficient de originală şi promiţătoare, încât trezeşte un interes sporit în rândul specialiştilor, ea este analizată şi criticată, unii o găsesc justă, dar au obiecţii, completări, găsesc noi argumente şi fapte care o confirmă, alţii încearcă să-i dea o ripostă, o contrazic… La etapa următoare, lucrurile se limpezesc, puţin câte puţin. Ipoteza este primită, sau este respinsă, ca greşită. Mai rămân, pe ici colo, savanţi cu opinii diverse, dar ipoteza odată primită, devine teorie şi începe să “lucreze”. Cu alte cuvinte, savanţii elucidează momentele neclare şi merg mai departe, făcând noi descoperiri în aceeaşi direcţie. O teorie valoroasă nu rămâne ca un bagaj mort în carul ştiinţei, ci joacă un rol metodologic, desemnează o direcţie de cercetare. Păi uite, dacă nu ştii, teoria darvinistă este s-a dovedit a fi extrem de valoroasă pentru ştiinţa biologică din punct de vedere metodologic, a devebit un instrument forte în studierea fenomenelor biologice. Ea nu a rămas la punctul în care ne-a lăsat-o fondatorul ei, ci s-a dezvoltat şi aprofundat (astfel încât azi se vorbeşte despre neodarvinizm) , din ea îşi trag obârşia multe disciplini, ramuri ale biologiei şi studii practice. Ştiinţa despre comportamentul animalelor – etologia, a apărut şi datorită darvinismului, şi se bazează pe el. Altfel, cum s-ar putea explica apariţia şi evoluarea comportamentului animal în cadrul unei specii, “ramificarea” speciilor, datorită schimbărilor de comportament acumulate în anumite grupuri izolate? Şi multe alte lucruri, cu un vădit substrat darvinist.
Conlucrarea darvinismului cu genetica s-a dovedit a fi şi ea deosebit de fructuoasă, datorită acestei conlucrări acum putem înţelege cu mult mai bine fenomenele biologice. Datorită geneticii, acum se poate stabili în cunoştinţă de cauză “gradul de rudenie” a multor specii biologice, se pot urmări căile evoluţiei diverselor animale şi plante. Şi dacă ştiinţa stabileşte, cât de aproape, din punct de vedere din punct de vedere genetic se află omul de maimuţă (aproximativ 70% din genele omului coincid cu ale maimuţelor), nu este aceasta oare o confirmare a teoriei darviniste?
Aşa că, dragă Păiangen, faptul că în ştiinţă se discută, şi nu toţi au aceeaşi opinie, este o mărturie a faptului, că ştiinţa se află în plin proces de dezvoltare şi ascensiune, că gândirea savanţilor este liberă. Iar faptul că teologii se ceartă, în pofida faptului că religia vrea să reducă totul la biblie, să deducă din ea toate adevărule şi din ea să extragă explicaţii pentru toate, ne sugerează, că chiar şi într-un asemenea cadru restrâns în mod artificial (patul lui Procrust) gândirea umană iese de sub controlul metodelor disciplinare şi a autorităţilor proclamate.
Salutări cordiale, Adela!

P.S. Vad ca ai luat in serios "Vom dainui si vom vedea" , dar a fost o gluma doar, putintel ironica, ce-i drept. In realitate, vor vedea urmasii nostri. E si aceasta un fel de nemurire, nu?
#28259 (raspuns la: #28148) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Simtiri - de (anonim) la: 05/12/2004 19:35:08
(la: sentimente!)
Carnea-mi tanara, putrezita insa, traieste in umbra durerii unei lumi intregi a carei cenusa o respir cu greu. Materia mi-e sfasiata de cuvinte ce se tarasc spre mine, si cu ochii iesiti din orbitele realului, ineluctabil simt al nebuniei puls din care se naste atata neintelegere, indeferenta, teama........ Iar eu? Eu........ ma simt si sunt vazut ca neapartinand acestei dimensiuni a realului, decat poate materializandu-ma in particule de praf ce ar pluti in asta lume, printre atatea trupuri si minti nebune de durere, spre propria-mi lume launtrica in care ma perd ascunzandu-ma. Sunt las, nefiind in stare sa inghit ignoranta, iubiri utopice....... nebun de ganduri si de vize cad intr-un tarziu prematur, intr-o stare intermediara mortii........ dorintei. Incep a ma rataci de toate, ma desprind incet intrezarind o lumina la capatul catre cei vii....... imi amintesc de a lor durere si simt pamantul fugind de sub picioare.........., cu ochi de groaza ma uit in jur si nu pot imbuna macar un gand, un om, un suflet-nimic......... Ma resemnez, ma retrag, ma-ntreb de e bine sau de e rau ce fac, ce simt....... dar coplesit de disperare ma las dus de valurile durerii spre taramul celorlalti, cu sau fara lacrimi, pentru sau nu pentru mine....... ma sting..............
Alin Frincu - Ploiesti
Nu se poate vorbi de stiinta - de Cassandra la: 17/06/2005 18:52:34
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Nu se poate vorbi de stiinta atunci cind se porneste de la premisa existentei supranaturalului pentru ca stiinta porneste de la supozitii sau ipoteze testabile si verificabile . Metoda stiintifica are calitatea de a-si supune ipotezele si teoriile testarii in timp, iar atunci cind o ipoteza este falsa, ea este eliminata sau inlocuita cu alta. Metoda stiintifica este deci autocontrolabila, iata de ce argumentul cu oamenii de stiinta care comit fraude sau pur si simplu erori involuntare cade pentru ca metoda stiintifica elimina ipotezele care nu se sustin. In plus aceste metode se aplica si pentru a combate pseudo-stiinta si stiinta de proasta calitate, problema este ca distrage atentia oamenilor de stiinta de la preocuparile cu adevarat importante facindu-i sa-si piarda timpul ca sa demonstreze falsitatea acestor teorii. In plus aici nu este vorba de integritatea persoanelor ci de un mod de gindire (metodele stiintifice) care in timp s-a dovedit a fi imun la fraude punctuale si erori.

Da, printre altii exista si “oameni de stiinta” care trateaza stiinta ca pe o religie. Dar prin aceasta atitudine ei inceteaza sa mai abordeze realitatea din punct de vedere stiintific practicind in realitate religie nu stiinta. Ar fi mult mai pozitiv daca adeptii teoriei “design-ului inteligent” ar recunoaste ca sint adeptii unei credinte, unei ipoteze complet neverificabile, si sa renunte sa mai pozeze in oameni de stiinta, ceea ce este foarte contraproductiv. Stiinta nu este credinta, cine afirma contrariul o face din lipsa de cunostinte, punct.

O tema preocupanta despre care vad ca se evita comentariile, este incercarea creationistilor de a elimina teoria evolutiei din programele scolare, sub motivul ca aceasta este o credinta. Nimic mai gresit. Exista o multime de aspecte ale teoriei evolutiei care sint fapte evidente asa cum Pamintul se roteste in jurul Soarelui. Exista dovezi clare genetice, anatomice, fosile etc care demonstreaza cu certitudine evolutia, fara sa fie nevoie sa “credem” in adevarul evolutiei. Ginditi-va la situatia in care in scoli stiinta s-ar preda in forma de rugaciuni pentru ca bacteriile sa-si activeze genele rezistentei la antibiotice ca sa dau numai un exemplu al modului in care copiii sint “iluminati” de invataturile creationiste:

“Premiul intai “Folosirea rugaciunii pentru a microevolua rezistenta latenta bacteriana la antibiotice”
Doua eleve au realizat un proiect ca sa arate cum puterea rugaciunii poate activa gene latente bacteriene, ceea ce le-a permis sa microevolueze rezistenta la antibiotice. Bacteria Escherichia coli a fost cultivata in placi Petri in mediu de agar si apoi culturile au fost supuse actiunii a doua antibiotice: tetraciclina si clortetraciclina. Culturile bacteriene au fost apoi impartite in doua grupuri, grupul A care a primit rugaciuni si grupul B care nu a primit. Rugaciunea a fost: “Doamne, fa ca bacteriile din grupul A sa-si dezblocheze genele rezistentei la antibiotice cu care tu ai crezut de cuviinta sa le inzestrezi in momentul Creatiei. Amin”
Procesul s-a repetat de-alungul a 5 generatii, rugaciunea fiind facuta la inceputul fiecarei generatii.
Rezultat: la sfirsit, grupul A a fost semnificativ mai rezistent decit grupul B la ambele antibiotice. “ (Ar fi creationistii multumiti sa fie tratati cu medicamente produse dupa aceste metode ?)
Mai multe exemple la http://objective.jesussave.us/creationsciencefair.html.
Asta pretind creationistii, asa-i ca suna de-a dreptul sofisticat si “stiintific”? ;)
Cei care combat evolutia nu inteleg consecintele negative ale acestui fapt, pentru ca nu inteleg avantajele pe care evolutia si intelegerea teoriei evolutiei le au pentru oameni. Dar mai ales nu inteleg consecintele pozitive ale cercetarii active in domeniul biologiei evolutiei, a curiozitatii pe care oamenii incearca sa si- o satisfaca aplicind metodele stiintifice (nemultumiti fiind de explicatia creatorului inteligent).
Este doar o teorie... - de horiatu la: 20/06/2005 07:19:44
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Da - "teorie este faptul ca Pamintul se roteste in jurul Soarelui si nu invers", dar pentru mult timp inaine tot o teoria a fost ca-i invers, si asta a costat multe vieti valoroase si a tinut stiinta mult timp in urma.

Sau poate a facut-o a avanseze in alte directii: modele geometrice complexe au fost elaborate pentru a explica miscarea haotica a planetelor intr-o teorie in care pamantul era in centru.

Oare in ce directii neasteptate face aceasta teorie evolutionista sa se inderpte stiinta moderna: studiu comparativ al ADNului, manipulari genetice?...
teorii, inca odata - de Cassandra la: 20/06/2005 18:16:49
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
"Da - "teorie este faptul ca Pamintul se roteste in jurul Soarelui si nu invers", dar pentru mult timp inaine tot o teoria a fost ca-i invers, si asta a costat multe vieti valoroase si a tinut stiinta mult timp in urma"

Vietile de care vorbesti nu s-au pierdut in nici un caz datorita neobositei cautari stiintifice a adevarului ci datorita celor care la fel de neobosit s-au opus ca acest adevar sa iasa la iveala.

Modelul heliocentric propus de Copernic (sec XVI) a avut o intensa opozitie. Cu ce probleme se infrunta Copernic? In primul rind dispunea de putine date si dovezi experimentale directe care sa-i sustina teoria (tehnologia nu-i permitea). Si in al doilea rind dar nu mai putin important, se infrunta cu acerba opozitie a bisericii care prefera modelul geocentric pentru ca sustinea ideea ca Dzeu a situat pamintul in centrul universului conferind acestei planete si a oamenilor care o populeaza caracterul de “speciali”. Doar in secolul XVII Galileo prin observatiile sale astronomice a confirmat teoria copernicana (si falsitatea modelului geocentric), care a continuat sa fie sustinuta si imbunatatita (Kepler) etc.

Asta demonstreaza inca odata ca metoda stiintifica este autocontrolabila, isi supune permanent testarii ipotezele, teoriile si modelele eliminind tot ce nu corespunde rezultatelor experimentale. In momentul in care acest lucru s-a intimplat cu teoria geocentrica, ea a fost inlocuita cu heliocentrismul. Stiinta nu sustine ca detine adevarul dar prin metodele stiintifice este in continua cautare a acestuia, o cautare care de-a lungul timpului s-a dovedit imuna intentiilor de falsificare a realitatii. In momentul actual teoria evolutiei este teoria care explica cel mai bine evolutia speciilor, sustinuta de nenumarate dovezi si capacitate de predictie.

Pentru multi este greu de acceptat ca omul nu este "buricul pamintului". Asa cum spunea Lynn Margulis, in ziua de azi toate fiintele vii sint la fel de evoluate. Toate au supravietuit dupa 3 miliarde de ani de evolutie incepind cu stramosi bacterieni comuni. Nu exista fiinte superioare, nici animale inferioare. Nici macar primatele “superioare” nu sint in pofida numelui lor, superioare. Iar noi, Homo sapiens sapiens si rudele noastre primatele, nu sintem entitati asa de speciale; mai curind am ajuns cu totii recent in scenariul evolutiv. Asemanarile omului cu alte forme de viata sint mult mai impactante decit diferentele.
Kitsch? - de PROUDFRECKLED la: 18/09/2005 19:20:09
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
De cind am aterizat pe continentul Nord-American mi se intimpla foarte des sa ma opresc oripilata ,siderata ,……si mai gasiti si voi termene pentru starea ce te cuprinde… in fata unui kitsch.Senzatia o simti in viscere si nu incape nici o indoiala ca obiectul este kitsch pentru tine :))Fata in fata cu kitsch-ul ma limitez a-mi spune in gind « iata mama kitsch-ului »De ce in gind ?Pentru ca de doua ori s-a intimplat sa las din mina obiectul in cauza ,doar pentru a fi admirat sau cumparat de clientul de linga mine ! Intr-un magazin de 1 $,in care intrind pentru prima data am avut impresia ca visez ori mai bine spus fac un cosmar.Cu simturile lezate la maxim m-am oprit in fata raftului cu bibelouri.Tixit cu obiecte indescriptibile.Doi tineri, el si ea, priveau aceleasi obiecte si el se scuza ca nu are acum bani « dar cind vom avea am sa-ti cumpar »..era,o vad si acum in fata ochilor o veioza pe picior in jurul caruia erau dispuse animale colorate si suflate cu auriu iar abajurul din saten roz era si el asezonat cu sclipici si aur.Cu alta ocazie si-n alt magazin am dat peste mama kitschului ,un bibelou,banuiesc.Obiectul in sine, reprezenta pe Anne Nicolle Smith imbracata sumar asezata pe toilette.Nu-mi amintesc ce trebuia sa faci sa declansezi o inregistrare ce mi-este jena sa v-o descriu.Dupa ce m-am asigurat ca nu visez l-am reasezat in raft.Probabil fata din spatele meu a rasuflat usurata si a inhatat obiectul.Concluzia fireasca" pentru unii muma pentru altii ….. ":)
Absolut de acord cu Honey:
In arta nu e niciodata cazul sa fim transanti in a trage linii si a desparti in categorii.



Ps.presupun ca sunt in asentimentul Cassandrei cu ce am scris pina acum, bibelourile sunt concepute si utilizate in scop pur decorativ.Pentru mine insa, termenul kitsch se extinde asupra a tot ce are pretentia de a ne decora viata chiar daca nu poate fi categorisit( !?) ca " arta ".Un exemplu la indemina ar fi ,o cana pe care o folosesti des,o atingi cu buzele o cauti cu ochii,o simti cu buricul degetelor si care spune enorm despre persoana care o utilizeaza.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: